Păţania măgarului bătrân
(deznodământ propus de ***)
… fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări afară fremătând de bucurie.
Viaţa va arunca poate şi peste noi cu pământ şi cu tot felul de greutăţi... Însă, secretul pentru a ieşi din fântână este să ne scuturăm de acest pământ şi să-l folosim pentru a păşi cu o treaptă mai sus.