Gândul omului
(deznodământ propus de Bogdan)
…că aruncarea pietrei in celalalt nu duce la nici o deosebire intre oameni fie ca este cersetor, fie ca este bogatas;
Bogatasul aruncase piatra in mine din nepasare si scârba, iar eu daca arunc piatra inapoi mai bogat nu devin, dar ajung mai sarac chiar decât sunt;
poate de aceea am si pastrat piatra cu gândul de a ma razbuna dar pâna in momentul in care as fi putut sa o arunc nu mi-am dat seama cât de injositor este gândul meu de razbunare si cât m-ar fi golit launtric aruncarea pietrei;
daca arunc piatra sufletul meu devine intr-o clipita infinit mai sarac decât a saracit trupul atât amar de vreme si pierd astfel toata cununa duhovniceasca pe care nevointa trupului a impletit-o cu atâta sudoare
Acum mi-am dat seama ca piatra nu trebuia sa o pastrez ca hrana pentru razbunare ci ca balsam pentru suferinta mea strigând catre Dumnezeu sa vada nedreptatea fara ca sa caut eu sa indrept ceea ce nu pot pentru ca nedreptatea umana o poate vindeca numai dreptatea divina…
să nu fac din piatra aruncata in mine piatra de poticnire pentru mine.
Asa sa ma auda Dumnezeu si Doamne iarta-ma de gândul meu necurat pentru ca oricâta nedreptate ar suferi un om de la celalalt nimeni nu e vrednic sa pedepseasca sau sa ceara pedeapsa de la Tine;
Piatra aceea trebuia sa se topeasca de iubirea mea pentru bogatas, piatra aceea nu trebuia s-o mai gasesc in sac, dar ea nu mai era in sac decât daca nu mai intindeam mina dupa ea;
suferinta mea m-a facut mai bogat decât bogatul si eu sunt gata sa arunc totul pe nimic si sa devin mai sarac decât e bogatul acum"
PS.
Foarte frumoasa povestea, dar pe cit e ea de frumoasa pe atit e deznodamintul meu de nevrednic de ea.
Bogdan.